O carte are puterea să declanșeze mai multe lumi imaginare decât o jucărie electronică. Și nu pentru că are mai multe funcții, ci tocmai pentru că are mai puține. Copilul tău e nevoit astfel să umple singur spațiile goale, să creeze din nimic ceva nou, să-și imagineze ce nu se vede. Asta face ca lectura să devină, paradoxal, cel mai profund și complex joc al minții, dupa cum a observat și echipa noastră de educatori de la gradinita sector 4.
Cercetările recente nu lasă loc de îndoială: cărțile stimulează imaginația mai mult decât jucăriile. Acestea din urmă, în special cele sofisticate, le limitează copiilor libertatea de interpretare, adică nu le permit să decidă singuri ce rol are respectiva jucărie, ce poveste să construiască în jurul ei și nici cum să o folosească în propriul lor stil de joc.
Dar nu orice carte reușește să stimuleze imaginația copilului, și nu în orice condiții. Ca să-și îndeplinească adevăratul rol, o carte necesită implicarea emoțională a ta, părintele. Trebuie să trăiești povestea împreună cu copilul tău, să o citești cu diferite voci, cu intonație, cu gesturi, astfel încât ea să capete viață și să deschidă drumul spre fantezie. Doar atunci povestea prinde contur în ochii copilului tău și se creează acel spațiu gol în care imaginația și creativitatea lui să crească natural.
La fel, nu toate jucăriile trezesc creativitatea. Cele mai simple jucării, cele fără butoane, sunete sau alte specificități, îi dau copilului tău șansa reală să decidă singur cum să se joace cu ele. Poate să le transforme în orice personaj, element de decor sau obiect și le integrează mai ușor în propriile lui povești.
Tu, părintele, și noi, educatorii de la gradinita sector 4, știm asta intuitiv, pentru că observăm în fiecare zi cît de bine reacționează copiii atunci când au spațiu de creație. Iar știința nu face decât să confirme ceea ce copiii ne arată zilnic: că imaginația are nevoie de spațiu gol, nu de un cadru fix.
Cât de multă imaginație poate să trezească o jucărie – asta observăm zilnic la gradinita sector 4
Copilului nu-i place o jucărie care face totul în locul lui. Are nevoie de spațiu gol ca să creeze, să interpreteze și să completeze cu imaginația lui ceea ce lipsește din poveste sau din joc. Cărțile, mai ales cele fără ilustrații detaliate, cer exact acest tip de implicare activă din partea copilului tău.
Fiecare descriere devine un fundal pe care el îl colorează mental, iar fiecare replică e rostită cu vocea imaginată de copil – o voce care poate fi blândă, amuzantă, sau curajoasă, în funcție de cum simte el povestea. Profesoara americană de psihologie Alison Gopnik¹ subliniază că cei mici își dezvoltă mai bine gândirea atunci când se confruntă cu ambiguitatea. Dacă nu au la îndemână răspunsul, sunt încurajați să exploreze, să pună întrebări și să-și găsească singuri explicațiile. Tocmai acest efort de interpretare le antrenează logica și le stimulează creativitatea.
Gopnik mai arată că, spre deosebire de adulți, copiii nu caută imediat o soluție, ci explorează mai multe posibilități în paralel. În acest sens, o poveste dintr-o carte fără ilustrații devine un teren de joacă infinit mai bogat decât o jucărie electronică cu butoane și efecte speciale. La gradinita sector 4 Iepurașul Bocănilă, când le citim copiilor, vedem cum din povești se declanșează spontan joaca, schimbul de replici și dezbaterea, născute chiar din imaginația celor mici.
Cărțile nu concurează cu jucăriile, ci creează o altă dimensiune de joc
Cititul nu este deloc o activitate pasivă la preșcolari. Când copilul tău ascultă o poveste, el nu doar înmagazinează personajele și acțiunea, ci își imaginează fiecare scenă, aude personajele vorbind și inventează ceea ce nu i s-a descris explicit. E un joc tăcut, dar intens, care are loc în mintea lui și care pune în mișcare tot ceea ce are deja copilul în interior: emoții, amintiri, expresii.
La activitățile zilnice din gradinita sector 4, vedem cu ochii noștri cum acest joc narativ îi ajută să-și dezvolte vocabularul, să-și exprime mai clar ideile și să devină empatici. Imaginația nu este o joacă, e un instrument foarte eficient de învățare.
Conform unui raport al National Literacy Trust², lectura activează simultan regiuni cerebrale asociate cu limbajul, imaginația, empatia și reglarea emoțională. Spre deosebire de jocurile mecanice, care stimulează reacții punctuale, cititul produce o activare integrată a creierului.
Cercetarea mai arată că această activare multiplă susține dezvoltarea conexiunilor neuronale, mai ales la vârste fragede, când plasticitatea cerebrală este maximă. Așadar, cărțile nu doar stimulează imaginația, ci o și antrenează, ca pe o abilitate cognitivă complexă.
Jucăriile simple stimulează mai mult imaginația decât cele sofisticate
Un cub de lemn poate să fie rachetă, mașină, telefon, sau orice își imaginează copilul tău. În schimb, o jucărie electronică, cu lumini, sunete și butoane cu funcții speciale, îl conduce la fiecare pas. Jucăria sofisticată nu îl mai lasă să inventeze, ci doar să folosească funcțiile programate din fabrică. Joaca nu mai e creație, ci execuție.
Psihologul britanic și cercetătorul în educație David Whitebread³ susține că jucăriile non-directive, cele care nu impun o funcție clară, încurajează copilul să-și construiască singur regulile. Acest tip de joc liber ajută la dezvoltarea abilităților sociale, a gândirii creative și a flexibilității cognitive.
Whitebread mai arată că jocul nestructurat le dă copiilor ocazia să testeze idei, să încerce soluții la probleme și să exploreze roluri diferite, fără teama că ar putea greși. Cu cât obiectul este mai puțin clar în funcționalitate, cu atât îi oferă copilului tău mai mult loc să-l reinventeze, să-i dea propriile semnificații și să-l folosească creativ. Nu e de mirare că multe din sesiunile de joacă de la gradinita sector 4 a noastră le construim în jurul unor obiecte simple, tocmai pentru a stimula imaginația liberă a copiilor.
În grădiniță, cartea devine jucărie doar când e citită pe voci și cu gesturi
Așa cum ne arată experiența de lucru cu copiii la gradinita sector 4, cartea și povestea pot să fie concomitent și păpuși, și scene de teatru, și prilejuri pentru dialog. Nu subiectul contează, ci modul în care educatorii noștri îl personifică.
Cercetătoarea în domeniul educației Vivian Paley⁴ a demonstrat că narațiunea citită interactiv – adică tu, părintele, joci povestea și-l implici și pe cel mic – preschimbă lectura într-o demonstrație de colaborare. Lectura interactivă nu doar intensifică imaginația, ci și stimulează sentimentele de apartenență și încredere. Puțini părinți bănuiesc cât de mult pot influența poveștile dezvoltarea emoțională și mentală a copiilor – am scris despre asta în articolul „3 beneficii surprinzătoare ale poveștilor pentru copii”.
Paley arată că atunci când copiii tăi sunt invitați să continue povestea, să o adapteze sau să re-povestească, atunci cartea devine extensia propriei lor voci. Astfel, nu mai există o separare între joacă și învățare, ci doar participare totală.
Până la urmă, imaginația nu se dezvoltă la comandă. Copilul vrea libertatea de a-și crea propriile înțelesuri. De aceea, o carte fără ilustrații e adesea mai eficientă și mai utilă decât o jucărie cu lumini și butoane.
Iar la gradinita sector 4 Iepurașul Bocănilă, atunci când citim cărțile pe voci, cu interpretare și mișcare scenică, poveștile devin cele mai distractive jucării. Pentru că nu e vorba doar de ce citești, ci și de cum faci ca lectura să devină ritual și conexiune.
¹ Gopnik, A. (2009). The Philosophical Baby: What Children’s Minds Tell Us About Truth, Love, and the Meaning of Life. Picador.
² Clark, C. (2016). The Impact of Reading for Pleasure and the Role of Libraries in Children’s Lives. National Literacy Trust.
³ Whitebread, D. (2012). The Importance of Play: A Report on the Value of Children’s Play with a Series of Policy Recommendations. University of Cambridge.
⁴ Paley, V. G. (1990). The Boy Who Would Be a Helicopter: The Uses of Storytelling in the Classroom. Harvard University Press.