Îți surprinzi adesea copilul stând în tăcere, fără să se joace, fără să ceară nimic, doar cu ochii pierduți pe fereastră? Poate că prima ta reacție este să-l stimulezi cu o carte, un joc sau ceva util de făcut. Dar ce-ar fi dacă aceste momente de aparentă „inactivitate” constituie, de fapt, cel mai fertil teren pentru introspecție și elaborare mentală?
La nivel de scoala primara Sector 4, când copiii încep să se maturizeze, experiența ne-a arătat că nu agitația face mințile să înflorească, ci tocmai acele momente de tăcere care le permit copiilor să se asculte pe ei înșiși, să-și formuleze gândurile și să găsească răspunsuri la întrebările care-i frământă. De aceea, le oferim spațiu să se retragă, să viseze și să transforme liniștea într-un exercițiu de cunoaștere.
Plictiseala, pauza mentală indispensabilă pentru resetare cognitivă, la nivel de scoala primara Sector 4
Dacă ți se pare că al tău copil se plânge prea des că se plictisește, nu te grăbi să-i oferi o activitate. Lasă-l puțin cu gândurile lui. Psihologii specializați în neuroștiințe cognitive susțin că momentele de plictiseală declanșează ceea ce se numește default mode network – o rețea cerebrală care se activează atunci când mintea nu se concentrează pe nicio sarcină anume¹. Rețeaua default mode reprezintă substratul neuronal al proceselor cognitive spontane, unde se manifestă ideile emergente, conexiunile asociative și autoreflecția.
Într-un studiu realizat la University of Central Lancashire, cercetătorii au descoperit că participanții care au avut o perioadă de inactivitate înainte să rezolve o problemă creativă au avut rezultate semnificativ mai bune decât cei care nu au avut această pauză². Această resetare cognitivă este și mai valoroasă pentru micuțul tău, al cărui sistem nervos este în plin proces de formare. Copii de scoala primara Sector 4 au realmente nevoie să se și plictisească, pentru a se reorganiza interior și a-și dezvolta gândirea creativă.
Plictiseala, deci, nu e întotdeauna lipsă de activitate, ci un spațiu fertil în care copilul tău începe să creeze din nimic. Când nu are ceva concret de făcut, el începe să se observe, să-și imagineze scenarii, să-și pună întrebări. Este primul pas spre autoreflexivitate și autonomie.
Rolul plictiselii în dezvoltarea creativității
Ești poate tentat să crezi că un copil are nevoie constantă de stimulare: jocuri educative, activități variate, socializare. Dar paradoxul este că tocmai lipsa de stimulare exterioară declanșează adesea cele mai bogate scenarii imaginative. Atunci când copilul tău nu primește „material” gata ambalat, începe să inventeze.
Psihologa Sandi Mann, autoarea cărții The Upside of Downtime, arată că plictiseala determină creierul să caute stimul intern³. În lipsa unui stimul extern imediat, mintea își exploatează propriile idei, își imaginează, construiește lumi alternative. Acest fenomen este fundamental pentru creativitate, deoarece îl obligă pe copilul tău să „umple golul” prin propriile lui resurse mentale.
Profesorii din scoala primara Sector 4 îți spun din experiență să-l lași în pace pe cel mic când pare plictisit, fiindcă, cel mai probabil, nu stă degeaba. Se joacă în sinea lui, inventează povești, construiește ceva din nimic. Își dezvoltă nu doar creativitatea, ci și capacitatea de a-și gestiona singur timpul și starea de spirit. E o lecție de autonomie și reziliență, pe care o experimentează direct, fără să-și dea seama, și care-l va însoți toată viața.
Gândirea contrafactuală și dezvoltarea proiecției mentale
Ce-ar fi fost dacă? E o întrebare pe care copilul tău o folosește des când se plictisește. Așa se declanșează gândirea contrafactuală – capacitatea de a imagina alternative la realitatea cunoscută. Psihologii de la Universitatea din California explică faptul că această abilitate apare frecvent în stările de plictiseală, când copilul se retrage în lumea lui și începe să creeze scenarii⁴.
Gândirea contrafactuală este foarte importantă pentru dezvoltarea empatiei. Când copilul tău inventează o situație ipotetică – de exemplu, cum ar fi fost să fie în locul colegului care și-a pierdut jucăria preferată –, își exersează capacitatea de a se pune în locul celuilalt și a-i înțelege trăirile. E un proces de proiecție mentală cu rezultate remarcabile pe termen lung în reglarea emoțională și în formarea relațiilor sănătoase.
În scoala primara Sector 4, le provocăm copiilor gândirea contrafactuală punându-i adesea în situații ipotetice din cele mai surprinzătoare. Astfel, îi conducem pe cei mici să-și imagineze „ce-ar fi dacă” și să caute alternative. Este un exercițiu de empatie, dar și de exprimare prin simboluri, iar plictiseala este motorul care pornește acest mecanism complex.
Toleranța la disconfort și maturizarea emoțională
Plictiseala este, în esență, un disconfort. Dar, exact ca în cazul tuturor emoțiilor negative, copilul trebuie să o trăiască, nu să o evite. Când învață să stea în această stare fără să fugă imediat spre un ecran sau un alt copil, își dezvoltă toleranța la frustrare și capacitatea de autoreglare.
Psihoterapeutul și autorul Adam Phillips afirmă că plictiseala este „o dovadă de curaj interior” – pentru că presupune să rămâi în contact cu propria minte, chiar și atunci când nu e nimic de făcut⁵. Într-un context educațional profesional, tratăm plictiseala ca pe o ocazie de învățare, nu ca un semnal de alarmă. Copilul învață că poate să stea singur cu sine, să creeze ceva nou, să reinventeze ceva vechi și să reziste impulsului de a căuta distrageri.
La scoala primara Sector 4, învățătorii se străduiesc să valorifice aceste momente de aparentă inactivitate, dându-le copiilor libertatea să descopere singuri ce să facă cu timpul lor. E o pregătire discretă pentru viața reală, în care cel mic nu va avea mereu o activitate predefinită și va trebui să-și găsească singur ceva de făcut.
Nu lua plictiseala copilului ca pe un semnal de alarmă. Lasă-l singur să traverseze acest disconfort fără să-i dai idei, așa încât el să aibă spațiu pentru idei noi și introspecție. Nu totul trebuie să vină „de-a gata”: uneori, exact lipsa planului este punctul de plecare pentru cele mai interesante experiențe de viață.
La scoala primara Sector 4 Iepurașul Bocănilă, profesorii noștri știu că acel „m-am plictisit” este începutul conversației copilului cu sine. Îi lăsăm pe copii să stea în tihnă cu mintea lor, și nu privim acest lucru ca pe pasivitate, ci o formă de pregătire. Pentru curiozitate. Pentru libertate interioară.
Referințe:
¹ Mason, M. F., et al. (2007). Wandering Minds: The Default Network and Stimulus-Independent Thought. Science, 315(5810), 393–395.
² Mann, S., & Cadman, R. (2014). Does Being Bored Make Us More Creative? Creativity Research Journal, 26(2), 165–173.
³ Mann, S. (2016). The Upside of Downtime: Why Boredom is Good. Robinson Publishing.
⁴ Beck, S. R., et al. (2012). The Development of Counterfactual Thinking. In Advances in Child Development and Behavior (Vol. 42).
⁵ Phillips, A. (1993). On Kissing, Tickling and Being Bored. Faber & Faber.